Formele de zăcământ şi unicate mineralogice

O poveste care a început în Era Mezozoică, zăcăminte primare şi zăcăminte secundare

 

image065 image065 image065

Acest sector muntos cu o configuraţie tectonică şi petrografică extrem de complexă este rezultatul unei lungi şi interesante, evoluţii geologice în urma căreia au ajuns să stea laolaltă, toate aceste teritorii „exotice”, care făceau parte odinioară dintr-un alt decor.

Cu mai bine de 180 de milioane de ani în urmă, în timpul erei mezozoice, prin mişcările divergente de expansiune ale crustei terestre, în zona aceasta se deschidea un ocean, Tethys-ul. El va creşte treptat în dimensiuni.

După un lung interval de timp se deschide şi bazinul Mediteranean care devine mai puternic şi ca un elefant împinge înapoi microplăcile din această parte de lume, iar Tethysul începe să se comprime, dar nu integral. Mai rămâne ceva din el, iar o parte din fundamentul acestuia se mai păstrează şi astăzi. În Bazinul Transilvaniei sondajele au interceptat această străveche crustă oceanică la o adâncime cuprinsă între 4000 şi 6000 de metri adâncime. La suprafaţă, în Munţii Metaliferi, ea este reprezentată de aşa zisele “ofiolite”.

Un alt eveniment vulcanic major s-a petrecut în timpul paleogenului, cu circa 40 de milioane de ani în urmă, când s-au pus în loc mase mari de vulcanite şi corpuri subvulcanice, identificate în prezent în zona Munţilor Banatului.

El a fost urmat în neogen de unul dintre cele mai intense şi mai importante manifestări vulcanice în care s-au pus în loc cele mai importante structuri purtătoare de zăcăminte primare de aur.

În opinia unor cercetători aceste manifestări au avut ca efect şi regenerarea unor structuri purtătoare de minereuri aurifere anterioare, mai vechi.

Au trecut de atunci, mai bine de 10 milioane de ani. Procesele de eroziune accelerată dar mai ales mişcările tectonice, care au dus la ridicarea Carpaţilor, au scos la lumina zilei odată cu rădăcinile vulcanilor de odinioară şi filoanele purtătoare de aur.

Desprins din zăcămintele primare, din filoane sau din rocile în care se găsea diseminat, aurul sub formă de fragmente (pepite), granule fine sau paiete s-a acumulat gravitaţional în zăcăminte secundare, la baza versanţilor, în placesuri, în depozitele sedimentare de la nivelul teraselor aluvionare ori la nivelul sedimentelor cărate şi depuse de râurile care străbat ţinutul.

Atraşi de duhul aurului, metal pe care l-au cules uşor la început din aluviunile cărate de ape, timp de milenii oamenii au scormonit din ce în ce mai adânc în inima coloşilor de piatră. Urmele se văd pretutindeni.

Dar care să fie regula, sau modelul după care toate aceste mineralizaţii au ajuns să fie cantonate acolo unde le găsim noi astăzi, fie sub formă de filoane, fie diseminate în masa corpurilor de roci subvulcanice?

După cum susţin specialiştii, vulcanii din Carpaţi s-au stins de mult, cu multe milioane de ani în urmă, iar de conurile fumegânde de odinioară, şi de impresionantele lor edificii stratificate alcătuite din piroclastitele expulzate în urma exploziilor şi curgerile de lave, nu mai amintesc decât zăcămintele de minereuri şi spinările muntoase, de roci subvulcanice rotunjite de îndelungatul proces de eroziune.

Toate aceste complicate edificii, care semănau odinioară cu arhipelagurile insulare vulcanice din jurul Oceanului Pacific, au fost edificate de mişcările convergente ale microplăcilor tectonice din această parte a Europei, care au dus la ridicarea lanţului Carpatic în ansamblul său.

 

Florile de mină

 

unicate unicate unicate unicate unicate unicate

Ele reprezintă de fapt eşantioane cu o estetică deosebită recuperate de-a lungul timpului din zăcămintele de minereuri.

Minerii le-au denumit „flori de mină” pentru că multe dintre ele pot fi asemuite acesteia prin forme, culori, frumuseţe, dar şi fragilitate.

Dar cum au luat ele naştere ?

Prin răcirea şi consolidarea diferitelor tipuri de magme în adâncime sau a lavelor cum sunt denumite ele după erupţiile şi reacţiile violente de la contactul cu mediile fluidee de la suprafaţa pământului, apa sau aerul, iau naştere rocile de origine vulcanică, agregate complexe de minerale de diferite, texturi, culori şi compoziţii chimice.

Undeva la rădăcina acestor edificii vulcanice, pe fisurile din rocile mai vechi, de diferite origini şi structuri, după fiecare nouă erupţie, încep să circule lichide fierbinţi, bogat mineralizate, numite de specialişti soluţii de tip pneumatolitic – hidrotermal, evadate din magmele care se răcesc treptat în profunzime. Din ele se separă treptat pe măsura scăderii temperaturii odată cu apropierea de suprafaţă, cele mai importante asociaţii de minerale utile.

În acest mod iau naştere pe filoane (fostele fisuri şi goluri subterane) ori în aureolele de contact, din soluţiile hidrotermale, acumulările de minerale metalice sau de aur nativ, numite şi mineralizaţii.

Din aceleaşi soluţii, odată cu scăderea temperaturii se separă şi mineralele de gangă sau combinaţiile chimice care nu sunt utile cum ar fi curţul, carbonaţii sau sulfaţii etc.

Compoziţia, forma, culoarea şi dimensiunile cristalelor depuse pe astfel de fisuri numite filoane variază foarte mult.

Cu cât au mai mult loc şi mai mult timp la dispoziţie cristalele sunt aproape perfecte şi ating dimensiuni mari.

Un asemenea gol sau spaţiu aflat în lungul unui filon a fost numit de mineri „geodă”, o veritabilă „capsulă a timpului” în care s-au separat în linişte „florile de mină”.

Cele mai spectaculoase dintre specimene provin din Districtul metalogenetic Baia Mare, din zăcămintele care se înşiră de la Cavnic, Baia Sprie şi Herja, până la Turţ, Băiuţ şi Borşa.

Există în lume mari bazine mineralogice cum ar fi Ural, Katanga, Minas Gerais (Jirais) sau Africa de Sud dar nicăieri, Dumnezeu nu a adunat ca aici, în districtul minier Baia Mare, pe o suprafaţă atât de mică atâtea bogăţii, atâtea varietăţi de specii minerale şi forme cristalografice.

unicate unicate unicate unicate

(Foto flori de mină)

În Munţii Metaliferi, se disting mai multe aliniamente de zăcăminte dispuse perpendicular pe o linie imaginară care uneşte oraşul Brad din sud-vest, de localitatea Baia de Arieş în nord-est. Dacă pe aliniamentele vestice cum ar fi Deva, Brad, Hălmagiu, care include şi celebra zonă a Săcărâmbului se cunosc mineralizaţii cu precădere filoniene în care aurul uneori este extrem de pur, iar alteori apare asociat cu argintul şi telurul, în colţul nord estic spre Roşia Montană şi Baia de Arieş aurul este preponderent diseminat în masa corpurilor subvulcanice şi în mod subordonat alături de argint prins în filoane.

Specialiştii încă mai caută o explicaţie plauzibilă pentru situaţia din teren încercând să descifreze modelul după care s-au pus în loc aceste zăcăminte în care aurul apare asociat cu argintul.